Loading...

Lacul Fără Fund

Home / Zona

„Lacul Fără Fund“ aparține categoriei apelor stătătoare. Apele stătătoare sunt ape naturale sau create artificial, în care nu există mișcare sau există o mișcare foarte lentă.

Lacul din dolină

„Lacul Fără Fund“ este o apă stătătoare specială, fiind de fapt un lac format într-o dolină care s-a umplut cu apă.

Dolinele sunt adâncituri rotunde, în formă de pâlnie, formându-se mai ales în zone cu relief carstic. Dolinele se pot forma prin prăbușirea tavanului unui gol subteran sau prin dizolvarea calcarului din zona de acumulare a apei.

Uneori dolinele au legătură și cu sistemele carsturilor din zonă.

bdm_8334

Lintița

„Lacul Fără Fund“ este acoperit complet cu un covor dens din lintiță. Covoarele din lintiță sunt fie colonii dominante de o singură specie sau colonii cu mai multe specii.

Lintița este o plantă acvatică, plutitoare, ierboasă, de apă dulce, având un diametru de doar câțiva milimetri. Lintița produce cele mai mici flori din lume. Acestea se formează în niște pungi microscopice și sunt lipsite de petale. Sunt atât de mici încât un buchet format dintr-o duzină întreagă poate să încapă fără probleme pe vârful unui ac.

„Frunzulițele“ care pot fi văzute la suprafața apei sunt de fapt muguri, deoarece lipsește o împărțire a plantei în tulpini și frunze. Pungile cu aer din muguri le dau impulsul necesar pentru a se dezvolta. Cu ajutorul firișoarelor care atârnă în apă, acestea absorb sărurile nutriente din apă.

Efectul coloniilor de lintiță asupra vieții acvatice

Prin acoperirea întregii suprafețe a apei, lintița are o influență majoră asupra vieții:

  1. Pătrunde doar puțină lumină în apă.
  • Plantelor submerse, care trăiesc complet sub apă, de ex. Myriophyllum – Myriophyllum spec., le este astfel împiedicată creșterea.
  • Se îngreunează schimbul de oxigen.
  1. Apa se încălzește mai puțin sau foarte lent.
  • Poichilotermele, care depind de temperatura exterioară (de exemplu mormolocii de broaște), se pot dezvolta și crește foarte încet.
  1. Mugurii mor toamna. Astfel are loc o producție mare de biomasă, care duce la sedimentarea noroiului în apă.

Înmulțirea lintiței arată o ofertă bogată, chiar excesivă, de substanțe nutritive din apă.

Înmulțirea lintiței

Lintița se înmulţeşte preponderent vegetativ, prin muguri care se formează în lateral și rămân lipiți de planta mamă, fie se dezvoltă independent. Rareori se disting flori mici, insesizabile, unisexuate (monoice). Toamna, plantele acumulează amidon iar apoi se scufundă în pământul neînghețat pentru hibernare sau își formează mugurii de iarnă.
Știai că …?

Lintița este cea mai răspândită plantă cu înmulțirea cea mai rapidă.

Lintița este folosită ca hrană de pești, de animalele de talie mare și chiar și de oameni. Ea conține toți aminoacizii esențiali (în greutate proprie până la 43 % proteine, pana la 6 % grăsimi și 17 % carbohidrați).

Lintița poate absorbi cantități semnificative de azot și minerale din apele uzate.

Lintița poate inhiba dezvoltarea țânțarilor.

Lintița poate extrage azotul din frunzele putrezite din apă.

Lintița conține 40% proteine, betacaroten, minerale, amidon și zahăr. Unele soiuri pot fi folosite industrial pentru hrană umană și pentru producția de biocombustibil. De exemplu: lintița fără rădăcină (Wolffia arrhiza) este folosită ca hrană pentru astronauți.