Șița, Șindrila și Dranița, elemente ale arhitecturii tradiționale.
Arhitectura caselor din zona Fundata – Moieciu de Sus este caracterizată și prin acoperișurile caselor realizate din șindrile de brad.
Casă tradițională din Moieciu de Sus
ÎNVELITOAREA DIN ȘINDRILĂ
Învelitoarea, la casele mai vechi, până prin deceniul patru al secolului XX, se făcea din șindrilă. De obicei, șindrila era confecționată tot de către dulgheri, dar și de către alți gospodari în timpul iernii, paralel cu îngrijirea vitelor. Șindrila se confecționa din trunchiuri de molid, alese ca să crape; trunchiul se crapă în patru cu toporul apoi se crapă fiecare șindrilă pe « datul lemnului », ca apa să se scurgă să nu pătrundă în lemn, apoi fiecare șindrilă este prinsă pe lup (o unealtă alcătuită din două fălci între care șindrila se strânge) se ia la cuțitoaie, după care se scobește cu scobarul, scocul în care se îmbină șindrilele în tehnica « pană și uluc ».
ÎNVELITOAREA DIN ȘIȚĂ
De pe la jumătatea secolului XX, pătrunde din zona Muscel în satele de sus ale Branului (Fundata, Șirnea) tehnica acoperișului cu învelitoarea din șiță, confecționată de șițari-dulgheri. Șița, folosită la învelitoarea acoperișului, are 42 cm lungime și 6 -10 cm lățime, este confecționată din lemn de molid.
Lemnul se recoltează primăvara „când dă mâzga” și se taie la lungime, cu fierul; trunchiul se crapă cu toporul și cu un măic de lemn, se sparge trunchiul în două și tot în două până rămân două șițe, care a rămas ultima vine prima la rând în „cloțanu” complet; cloțanu se leagă cu o cracă de mesteacăn (un lăstar subțire ca degetul) și se răsucește până crapă.
Trunchiul se sparge cu toporul, dai cu maiul și toporul o ia pe „daturile”, în capul trunchiului, apoi jumătatea se face în două, sfertului i se scoate inima afară cu toporul și măicul; din sfert rămân doi cloțani și se face șită din ei cu cuțitoaia (pui cuțitoaia și trântești lemnul să crape „lemnul nu crapă dacă nu dai daturile, o ia razna, iese în altă parte”).
Șița se bate pe casă cu ciocanul sau cu tesla în cuie de șiță.
Nelu Preda din Moieciu de Sus este unul dintre singurii meșteri din zonă care mai practică acest meșteșug.
„A furat” meseria de la Gheorghe Robu, iar acum este dornic să-i învețe și pe alții practicarea acestui meșteșug, mai ales că încep să existe din ce în ce mai multe solicitări pentru astfel de lucrări.
