O apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă, curgătoare sau stătătoare, se numește apă curgătoare. Sub efectul gravitației, apele curg de la izvor până la vărsarea acestora într-un lac, într-un curs de apă superior sau într-o mare.

Datorită lățimii acestora, apele curgătoare se împart în pârâu, râu și fluviu, secțiunea transversală fiind din ce în ce mai mare. Apa curgătoare prezentată aici este un pârâu.

Apa curgătoare reprezintă forța transformatoare a peisajului nostru

Apele curgătoare au 3 funcții de bază:

• apele curgătoare cu rețeaua lor ramificată reprezintă o componentă de bază pentru resursele de apă;
• forța apei curgătoare influențează nu doar forma și mărimea pârâurilor, râurilor si fluviilor, ci și văile și celelalte habitate/ecosisteme prin care acestea curg. O mare parte a peisajului nostru a fost și este format de apa curgătoare;
• apele curgătoare reprezintă habitate diverse pentru viețuitoare și plante, multe dintre ele aflate pe cale de dispariție. Viața multor insecte este strâns legată de apele curgătoare. Multe insecte, precum libelulele, țânțarii sau efemeropterele, își încep viața în apă. Insectele sunt deseori o importantă sursă de hrană pentru păsări și alte viețuitoare.

Zonele unde apa curge mai repede este caracterizată de o temperatură mai scăzută și este mai bogată în oxigen, iar sedimentele sunt constituite din prundiș și pietre.

În zonele cu un debit mai molcom, se pot depozita sedimente fine și detritus, apa este mai caldă iar din cauza aceasta conținutul de oxigen scade.

Habitatele diverse dintr-o apă sunt foarte importante pentru biodiversitate.

Adaptarea la curentul din apă pentru diferite viețuitoare se face diferit:

Înotul: În apele curgătoare se regăsesc mai multe zone cu viteze diferite ale curentului. Unele mai repezi altele mai domoale. În cele repezi pot trăi mai puține tipuri de animale. Peștii însă sunt cei mai adaptați la acest mediu. Menționăm ca exemplu păstrăvul de munte care populează aproape singur cursurile superioare ale râurilor montane și care înoată deseori la baza râului sau în spatele pietrelor de râu, ferindu-se astfel de curenți.

Nevertebratele care trăiesc în apele curgătoare au generat diferite strategii de adaptare: ventuze, îngreunarea corpului, cârligul.

În apele foarte poluate și sărace în oxigen pot trăi doar tipuri de organisme nepretențioase, precum larvele de Chironomidae și unele Turbellaria.

În general putem constata faptul că odată cu creșterea poluării, scade foarte mult numărul speciilor de organisme mici care trăiesc în apă.